Definiție arbitrară
Probabil că ai văzut Masterchef sau o altă emisiune de cooking. La fel de probabil este că ai văzut cel puțin un concurent care a fost extrem de șocat când jurații i-au spus că ce pregătise este, în cel mai bun caz, un banal ‘pilaf’.
În afară de faptul că trebuia să fiu mâncat când mă uitam la emisiune, ce mă intriga era răspunsul concurentului. Aproape fără excepție, toți cei care primeau acest verdict erau consternați. Credeau că jurații au ceva cu ei. ‘Cum să spună așa ceva, când prietenii mei și familia mi-au spus că este cea mai bună reinventare a pilafului?!’.
Acestei discrepanțe eu îi spun ‘sindromul Masterchef’.
Posibile origini pentru laudele neautentice
Nu mă pricep la gătit, dar mă pricep al naibii de bine să ascult și să înțeleg oamenii.
Două lucruri cred că au dus la aceste reacții de negare ale concurenților ‘pilaf’:
- Ca cei mai mulți dintre noi, au fost crescuți (acasă + școală) cu mentalitatea că a greși nu este acceptat. De aceea, când (nu DACĂ) greșeau era de vină orezul, condimentele sau unghiul luminii din studioul de filmare. Orice factor extern putea, din punctul lor de vedere, să fie factorul care a dus la nereușită. Niciodată știința avută, pregătirea sau dorința lor de a învăța.
- Au fost răsfățați cu laude pentru absolut orice, chiar și după ce au devenit adulți. Când nu le primeau, se supărau pe prieteni sau pe familie. Așa că, pentru a sări peste ‘dramă’, apropiații îi lăudau de fiecare dată. Inclusiv când își încheiau șireturile la pantofi… chiar și la 30 de ani 🙂
Dacă ți-ai petrecut o viață facând omletă, dar pui permanent în amestec oul cu tot cu coajă, nu ai devenit expert în omlete. Doar ai pierdut timp exersând greșit.
De acord, mai există și varianta 3, în care toți acei jurați din emisiune, au conspirat pentru a-l umili pe acel concurent. Dacă și tu crezi asta, te rog, nu citi mai departe.
Laudele neautentice în organizații
O problemă de care m-am lovit și eu este când acest sindrom apare în carieră. Te poate face să devii obtuz. Să porți tot timpul o pereche de ochelari de cal. Iar daca ești la conducerea unei echipe, atunci sindromul devine virus care se transmite mai departe. Nu am găsit altă rezolvare decât comunicarea onesta și plina de candoare.
Și am testat conștient multe variante. De la review brut doar cu cifre, până la metafore, cu trecere prin ‘feedback sandwich’ sau coaching. Poate că sunt prea rațional, dar laudele neautentice chiar dăunează carierei. Sau relației, cel puțin când vine vorba despre omletă 🙂
Am observat problema laudelor neautentice și în cadrul unor echipe din organizații de top la al căror training am participat. Scrie-mi dacă vrei să știi ce am făcut când am observat aceste lucruri.
'Pilaf' sau sushi?
Nu o dată, mi s-a spus că sunt zgârcit cu laudele. Așa este. Asta mi-am și propus. Detest genul acela de încurajări ‘iu-hu-hu – hai că poți!’ ‘poți s-o faci!’ atunci când văd și realizez că nu sunt din suflet. Sunt extrem de atent la laudele neautentice.
Ba chiar, am început să folosesc, mai în glumă, mai în serios, un disclaimer cu clienții mei din cursuri sau din programele de coaching. Le spun că, probabil, unul dintre minusurile programului meu este că nu vor primi încurajări goale, doar ca să bifez acest capitol. Entuziasmul artificial nu mă caracterizează și nu voi face rabat la acest aspect.
Le promit însă că sunt extrem de generos cu suportul meu atunci când discutăm despre strategiile, tehnicile și implementarea de care au nevoie. De asemenea, voi fi la fel de generos în a-i asculta cu adevărat.
Dar le promit și că, în momentul în care îi voi lauda, aceasta va fi cea mai onestă, cea mai obiectivă și cea mai reală pe care o vor primi pentru realizarea respectivă. Vor ști cu o siguranță debordantă că și-au depășit acea limită.
Sunt sigur că nu m-au plătit să le spun că ‘pilaful’ lor este sushi.
Se aplică și acasă
La fel procedez și în plan personal. Poate greșesc, însă momentul în care văd cum fața fiicei mele se luminează atunci când îi fac o laudă clară și veritabilă, îmi dau seama că merită.
Sunt absolut de acord că fiecare mică victorie trebuie sărbătorită, dar cu o ancorare în prezent. Nu pot să îi fac un spectacol motivațional fiicei mele pentru locul 7 la un concurs. Nu ar fi autentic.
Bineînțeles că o voi complimenta pentru curajul de a participa.
Bineînțeles că o voi încuraja să participe și în viitor, dacă este ceea ce își dorește.
Bineînțeles că o voi provoca să se gândească la ce a făcut bine și la ce poate îmbunătăți. Bineînțeles că îi voi fi alaturi și o voi iubi la fel de mult indiferent de ce loc a obținut.
Dar nu îi voi spune vreodată că ‘pilafiorul ei’ este vreun sushi. Când a fost destul de mare să înțeleagă, i-am explicat aceste lucruri. Recunosc că, pentru a-mi susține argumentul, am folosit ca exemplu reacțiile unor concurenți de la Masterchef.
Un neașteptat efect secundar benefic al acestei ‘zgârcenii’ este faptul că fiica mea nu este atât de concentrată pe ce ‘zice lumea’. O spun prin comparație cu mine la vârsta ei.
Cel mai important pas pentru a minimiza laudele neautentice
Gary Vee o spune și mai bine – ‘știi că ești pe calea echilibrului atunci când nu lași nici huiduielile, dar nici laudele să te definească’. Cum spuneam…laudele neautentice dăunează grav carierei.
A fost un articol mai scurt (sushi reinventat), dar sper să te fi pus puțin pe gânduri. Iar dacă reușești să te regăsești într-unul din cazurile concurenților de la Masterchef atunci FELICITĂRI! Ai făcut cel mai important pas. Conștientizarea. Aproape că îmi vine să te laud 🙂
Urmează o discuție onestă și plină de candoare cu echipa ta, cu partenerul tău sau doar a TA…cu TINE.
