Despre experiența mea cu durerile lombare, cu exercițiile, pastilele și mentalitatea pe care am adoptat-o
Ai rămas până acum ‘blocat de mijloc’? Ai avut dureri lombare, cervicale sau vertij? Dacă da, citește în continuare. Nu ești singur(ă). Dacă nu (încă), sper să continui cu cititul, poate înveți din greșelile mele.
Dureri lombare și cervicale – neplăceri cu care se confruntă 85% din cei trecuți de 30 de ani, mai ales dacă lucrează mult timp din spatele unui ecran.
Mie mi s-a întâmplat prima dată la 29 de ani, când fiica mea avea 2 ani, iar eu făceam ‘acrobații’ cu ea în aer. Am simțit o durere lombară doborâtoare, am strâns din dinți până am așezat copilul în siguranță după care am încercat să mă așez pe canapea, însă am fost săgetat din nou. După câteva minute de durere și testat poziții am găsit varianta în care aproape că nu mai simțeam junghiurile: culcat pe o parte, în poziția fetusului.
Semi-panicat, am sunat o prietenă, asistentă la spitalul de urgență. Mi-a spus că a tot întâlnit astfel de cazuri cu dureri lombare la persoane tinere. A venit, mi-a făcut o injecție cu un cocktail, urmând să mai vină și a doua zi. A trecut pe moment durerea acută. Devenise mai mult o jenă la ‘șale’, dar au venit niște arsuri epice de stomac. A fost primul meu contact cu un antiinflamator. Am avut noroc că era vineri seara și că am putut avea 2 zile de repaus în casă.
1 km după ce scapi de radar conduci regulamentar apoi...Fast & Furious
I-am promis prietenei mele că voi merge la o consultație.
Habar n-aveam unde trebuie să mă programez, mă gândeam că la ortoped. La reumatolog am ajuns până la urmă. Mi-a spus că sunt frecvente aceste probleme la cei care sunt sedentari, stau mult la birou și au și ‘câteva’ kilograme peste greutatea normală. Adică m-a descris exact. Mi-a arătat câteva exerciții pe care le pot face și mi-a spus clar să nu le fac în perioada de durere. Am făcut și o radiografie, vertebrele L3 și L4 erau problema, evident de la statul excesiv pe scaun (neergonomic).
După alte câteva zile în care am fost atent cât și cum stăteam jos, am revenit la vechile obiceiuri.
Anul următor, spre sfârșitul toamnei am avut următorul episod. De data aceasta știam ce trebuia să fac, antiinflamator PLUS pansament gastric, 2-3 zile de repaus, apoi câteva zile de grijă în ce activități făceam (timp în care durerile se estompau). Apropo, nu sta mai mult de 2 zile în pat.
Dar nu am modificat stilul de viață sau greutatea. De aceea, în următorii 5 ani, fie toamna tărziu, fie la final de iarnă, aveam câte un episod. Între timp am reușit să scap de 18 kg, dar nu reușisem să scap de ele (trebuie lucrat pe grupe de mușchi).
Dureri lombare care se maturizează (mai repede decât mine)
Ultimul eveniment l-am avut chiar anul trecut, pe 30 decembrie când, după exercițiile fizice pe care le făceam de 5 ori pe săptămână, am zis să forțez puțin și să închei cu o rundă de 50 de flotări, în loc de 40. Am încheiat, m-am ridicat și am dat să îmi iau tricoul de pe jos, moment în care m-a ‘săgetat’ Cupidonul lombar.
După două zile de stat cât mai mult liniștit, pentru că încă aveam dureri lombare și mușchii spatelui rămăseseră contractați, am rugat un prieten, care este medic sportiv să vină să vadă despre ce este vorba.
După ce i-am spus că durerea nu s-a dus ‘pe picior’ și că este doar în zona lombară, mi-a prescris 5 zile de antinflamator, pansament gastric și un miorelaxant.
Pentru că era seară, le-am luat a doua zi după masa de prânz. Apoi m-am întins pe canapea să lucrez la un articol. La un moment dat, în timp ce mă uitam într-o carte pentru a mă informa, mi-am dat seama că nu mai mă puteam concentra, iar privirea devenise încețoșată. După o scurtă panică (și dramatizare) mi-am dat seama că, dacă acel medicament este pentru relaxarea mușchilor, este posibil să dea stare de somnolență (doh!). M-am trezit după 3 ore după un somn ca de bebeluș.
Tocmai avusesem prima mea întălnire cu un miorelaxant. (Apropo, după ce m-am trezit puteam să merg și să mă așez fară probleme, dar am avut niste grețuri enervante.)
Dureri lombare și nivelul de îngrijorare
Poate interveni o mini depresie – faci proiecții în viitor sau dramatizezi: că nu iți vei mai putea desfășura activitatea, că vei rămâne fară job, că vei ajunge la operație, etc etc.
Începi însă să observi mici îmbunătățiri zilnic. Începi să faci și ceva kineto și, deși unele exerciții te vor speria îți dai seama că după aceea te simți mai bine. Începi să ai grijă la cât stai jos, la ce și cum ridici. Înveți cum să te așezi și ridici. Începi să iți dai seama ce bune sunt plimbările ‘a la long’.
Vei avea și zile în care ți se pare că situația nu s-a îmbunătățit destul de mult și iarăși o dai în gânduri aiurea.
Vorbești cu kinetoterapeutul tău care îți spune ce exerciții poți face chiar și în perioade de durere (nu durerea aceea acută de început, ci aceea surdă, pe care o simți mai ales după ce ai stat mult jos sau foarte mult timp în picioare). Numai acest sfat și a meritat investiția în kinetoterapie!
Nu te simți confortabil să îi rogi pe cei din jur să te ajute cu o sticlă de 5l sau cu o sacoșă de cumpărături. Vei dori să testezi cam cât poți ridica și te săgetează iarăși o durere, dând înapoi cu câteva zile progresul făcut de mușchii tăi. (În cazul meu a fost o cutie de 8 kg.)
Te adaptezi sau o dai în 'diverse'
Dar ai soluții, dă-ți voie să le vezi:
- Pentru cumpărături există Bringo sau Glovo;
- Pentru reparații pe acasă, chiar daca ești ‘specialist’, poți lasă și pe altcineva să le facă;
- Pentru birou există scaun ergonomic (pe mine m-a ajutat enorm).
În cazul meu, la sesiunile de curs online, fac sesiuni de 30-40 de minute, urmate de pauze sau de ceva mișcări de kineto. Le fac împreună cu cursanții (cine dorește). Le și spun de ce. Este fun, este benefic și poate fi o altă ocazie de a-i învăța din greșelile mele.
Nu în ultimul rand iți dai seama că trebuie să te gândești că nu mai ai 20 de ani (40 în cazul meu) și să ai o discuție sinceră cu tine însuți despre avantajele și dezavantajele unor obiceiuri. Despre adoptarea unui stil de viață care să îți vină în ajutor. Partea aceasta este mai grea decât durerile lombare.
Din tot ce am citit și ascultat, unele episoade pot dura săptămâni întregi. Sigur, cu îmbunătățiri, dar durează. Este nevoie de răbdare și notarea evoluției.
Când scriu aceste rânduri, eu sunt acum în a 6-a săptămână de la eveniment, sunt încă atent la cât și cum stau jos, fac exerciții de kineto cel puțin dimineața și seara, am grijă la ce ridic și combat în permanență gândurile pesimiste legate de durerile de spate. Cel mai probabil, mă voi programa și la un RMN (recomandarea doctorului).
Preferăm durerea cunoscută (zona de confort, de ex. dureri de spate) în detrimentul plăcerii necunoscute (zona de creștere, de ex. kinetoterapia)
Am ales să scriu acest articol pentru că, deși nu (mai) citesc pe net despre sfaturi pe teme de sănătate și nu recomand să faci asta, vreau să citesc despre experiențele celor care au mai trecut prin acea situație. Vreau să învăț din greșelile altora.
La fel cum îmi doresc că tu să înveți din ale mele. Nu uita însă să continui în a fi TU. Eu, de exemplu, în primele zile, când mergeam în postura ‘ghiocelului’ făceam fun de mine însumi împreuna cu fiica mea. După alte câteva zile, deși durererile lombare nu dispăruseră începeam să dansez (un fel de) lambada cu soția mea. Ăsta sunt eu 🙂
Doar pentru că durerea de spate este tot acolo și că nu are manifestări externe (în afară de grimasele de durere) strânge din dinți și adaptează-te.
Poate părea, prin stilul meu, că le iau în glumă, dar te asigur că tratez durerile lombare foarte în serios.
Dacă doar ai scanat, ce vreau să reții atunci când vine vorba despre experiența mea cu durerile de spate (cervicale sau lombare):
- Se întâmplă mai des decât ai putea crede;
- Discută cu un medic specialist cât poți de repede;
- Există soluții;
- Kinetoterapie – Mișcă-ți fundul! 🙂
