Potențialul unei întrebări valoroase nu este dat doar de răspunsul ei, ci și de descoperirile pe care le facem pe parcursul înțelegerii
Uneori noi, părinții, uităm că ai noștri copii au crescut, punem aceleași întrebări obișnuite și ne așteptăm să primim răspunsuri diferite.
În următoarele 3-4 minute îți voi arăta o metodă prin care poți găsi propriile întrebări valoroase, lista mea de 10 astfel de întrebări și o întrebare care nu dă greș.
Ca perspectivă, iată un exercițiu scurt: atunci când laptopul nu mai funcționează cum trebuie, dacă nu ai mers direct la service, probabil că ai căutat o soluție pe Google. De obicei ai plecat de la a scrie ceva simplu ‘laptopul se blochează’ și, pe măsură ce ai citit câteva dintre articolele recomandate, ai ajuns să cauți ‘cum instalez ultimul driver pentru X’. După instalarea driverului respectiv laptopul și-a revenit. Problema rezolvată, iar data viitoare nu vei mai pierde la fel de mult timp cu rezolvarea.
Apropo, știai că 15% din căutările zilnice de pe Google sunt căutări noi? Adică acel șir de cuvinte cheie nu a mai fost introdus până atunci. Deci din 5,6 miliarde zilnice, aproape 1 miliard sunt întrebări noi. Unele dintre ele sunt întrebări valoroase pe care cineva le pune și care duc spre un nou nivel de conștientizare.
Traficul aglomerat ajută la găsirea întrebărilor valoroase
Până ce copilul nostru a ajuns în clasa a 6-a, eu eram responsabil cu transportul. Atât mersul, cât și plecarea de la birou, erau momente pe care le așteptam cu mare plăcere.
Erau momentele pe care le petreceam cu fiica mea discutând idei, lucruri pe care le-a învățat sau pe care nu le-a înțeles. Câteodată ascultam podcasturi (și puneam pauză atunci când era un ‘teaching point’), uneori (joia) ascultam RockFM – era ‘monsters’ day’ sau căutam alt artist/a pe care să îl (re)descoperim. Iubeam traficul (deși îmi punea la încercare zona lombară).
Alteori, pur și simplu, tăceam până era pregătită să discute.
În unele zile, când avea mai multe ore, adormea pe bancheta din spate. Îi făceam poze și i le arătam acasă, un alt motiv de a ne distra puțin.
Pe măsură ce creștea, răspunsurile la întrebarea ‘ce ai făcut azi la școală?’ se transformaseră în ‘bine’ sau ‘nimic interesant’. Iar și iar.
'Schimbă-ți întrebările și îți vei schimba viața'
Pentru că era perioada în care devenisem atent la ce cărți citesc, mi-am adus aminte de o carte al cărei titlu (de unul singur) îți poate oferi noi direcții: “Schimbă-ți întrebările și îți vei schimba viața”. Recunosc că nu am reținut numele autoarei, a trebuit să caut pe Google: Wendy Watson Nelson.
Nu era neapărat o carte despre parenting. Dar era un început excelent.
Am pornit prin a gândi câteva întrebări pe care le puteam testa.
Ele trebuiau să îndeplinească trei cerințe:
- Să fie întrebări deschise (deci să nu poată fi răspunse cu ‘da’, ‘nu’ sau ‘bine’);
- Să fie motivatoare. Să îi dea copilului posibilitatea de a-și exprima opiniile într-un mediu ‘safe’;
- Să fie distractive sau să învățam un lucru de acolo.
Lista celor 10 întrebări valoroase pentru noi
- Care este un lucru pe care l-ai învățat astăzi? (inițial erau 3 lucruri)
- Pe cine ai ajutat astăzi fară să aștepți ceva la schimb?
- Ce lucru poți îmbunătăți imediat?
- În câte minute ți-ai propus să adormi azi?
- Ai descoperit un ceva nou de care ești fascinată?
- Ai văzut vreun desert interesant?
- Ce a funcționat din ce ai făcut și vrei să faci din nou?
- Te-ai gândit la o construcție Lego incredibilă?
- Ce comportament bun/rău ai observat astăzi? Ce învățam de acolo?
- Ce ai făcut astăzi pentru tine? (este întrebarea pe care o foloseam în discuțiile de 1 la 1 cu echipa mea, pe care o folosesc cu mine însumi și cu cursanții mei)
O singură regulă și o întrebare nepermisă
Regula era că cel care punea întrebarea să fie primul care răspunde la ea. De obicei puneam fiecare, pe rând, câte o întrebare. Nu treceam prin toate. Uneori rămâneam la 2 sau 3 întrebări valoroase, apoi porneam adevărate dezbateri. Deveneam ‘avocatul diavolului’ câteodată pentru a-i da ocazia copilului să își găsească argumentele, să le structureze și să le pună corect în context.
O mențiune importantă: întrebările care încep cu ‘de ce’ nu au voie pe listă.
Acestea trezesc un răspuns emoțional, spre deosebire de cele care încep cu ‘cât’, ‘cum’ sau ‘care’.
Ele pot deveni întrebări valoroase atunci când încărcătura emoțională nu este crescută. Ba, în sesiunile de coaching, eu folosesc tehnica ‘Celor 5 DE CE’ pentru a ajunge la o claritate extrem de crescută asupra unui obiectiv.
Am aflat prin aceste întrebări valoroase o grămadă de lucruri despre copilul meu, despre mine, despre noi ca familie și, nu în ultimul rând, despre ultimele trenduri de pe Insta sau TikTok 🙂
De asemenea, am renunțat la a-i mai da impresia copilului că le știu pe toate. Mi-am dat voie să fiu vulnerabil și să spun că ‘nu știu, de unde putem să învățăm?’. Spre surprinderea mea, acest lucru nu numai că nu a șubrezit sentimentele ei față de mine, dar ne-a apropiat și ne-a dat ocazia să găsim metode inovative de a învăța. Pe cât posibil, ultimul la care apelam era Google. De exemplu, mergeam împreună și o întrebam pe Profa de germană cum se traduc anumite porecle.
Pubertate, început de adolescență și întrebări valoroase
De când a început pubertatea și au venit zorii adolescenței, timpul petrecut împreună a scăzut.
Puneam la îndoială fiecare decizie pe care o luam ca părinți. Ne simțeam mai mereu în ofsaid.
Fară să știm la acel moment, se întâmpla ceea ce unii psihologi numesc ‘căderea lumilor’. Părinții nu mai sunt cei spre care copilul privește. Acum își caută noi modele. Comunicarea este seacă de cele mai multe ori, iar întrebările valoroase au devenit motiv ‘de teorie’. Te întrebi dacă nu cumva un extraterestru îi controlează mintea. Este haos în șifonier și în cameră, dar este haos și în gândurile tale de părinte. Rebeliune este cuvântul de ordine.
Te întrebi ce faci greșit. Te întrebi ce face partenerul greșit. Un fel de fază ‘laptopul se blochează’.
Apoi, dacă îți dai voie să înțelegi, începi să ajungi la întrebări valoroase.
Vorbesc din proprie experiență, din discuțiile avute în cadrul cursurilor de parenting sau al podcastului ParentPrenor – pe care l-am început special din acest motiv. La fel cum am plecat de la ‘ce ai făcut azi la școală?’ și am ajuns la acele întrebări valoroase, voiam să evoluez și eu. Sunt (aproape) sigur că sunt și cazuri în care adolescența nu pare să fi schimbat în vreun fel discuțiile dintre părinți și copii.
Întrebarea salvatoare
Unele discuții par a fi ca mersul pe cărbuni încinși, cu un twist: uneori, fară vreun avertisment, baza se surpă și ai căzut. ‘Game over’ pentru discuția din acel moment.
Am băgat de seamă că, în continuare, unele întrebări valoroase funcționează. Pentru a le putea pune însă trebuie să mai apelam la o unealtă pe care, din păcate, mulți dintre adulți nu o mai folosesc corect: ascultarea.
Nu doar să auzim ce ne spune copilul, ci chiar să ascultăm activ (să punem întrebări acolo unde nu știm).
Să îi acordam suplimentar anumite grade de libertate. Să mai trecem cu vederea hainele lăsate alandala sau câte un răspuns ușor obraznic, dar nevinovat.
Chiar dacă nu îți construiești propriul set de întrebări valoroase, este una pe care o poți folosi în aproape oricare caz. Aceasta este “Care este părerea ta?”. Ea mai are o componentă: tăcerea.
După ce ai pus-o, abține-te de la a mai spune altceva și așteaptă răspunsul.
Lista cu întrebări valoroase este doar începutul
În plină pandemie, când timpul petrecut în mediul online a crescut, m-am gândit ce lucru ne-ar folosi, ca familie, care să ne ajute cu comunicarea?
Așa a apărut ‘Ora familiei’.
60 de minute, de la 19 la 20 în care nu folosim telefonul, laptopul sau televizorul. O parte din ea o petrecem discutând, altă parte citind sau jucând un joc de societate. Începutul a fost greu, dar ne-am adaptat repede. Este important ca toată lumea să înțeleagă că este spre binele familiei. Uneori se întâmplă ca unul din noi să fie pe drum, suntem flexibili, începem când este toată lumea acasă.
În cursurile de negociere pe care le țin împreuna cu colegii mei apare des ceea ce se numește argumentarea circulară. Este o discuție pe care, ca părinte, sigur o știi: “vreau să mă întâlnesc cu fetele în parc pentru că sunt destul de mare și toți ceilalți copii ies”, “nu poți ieși singura cu fetele în parc pentru că ești încă prea mică”.
Singurul mod în care poți ieși din aceasta este printr-o propunere realistă: “sunt de acord să vă întâlniți la prânz, cu condiția ca unul dintre părinți să fie în zonă” (sau ceea ce consideră fiecare a fi o condiție rezonabilă).
Un răspuns de “NU”, de obicei, declanșează negocierea. Iar argumentarea circulară cu un adolescent duce la sarcasm, bosumflare și retragerea în camera ei/lui cu cu telefonul sub nas.
De ce ți-ar trebui o listă cu întrebări valoroase?
Pe scurt, iată cele 3 ponturi pe care le dau oricărui părinte de (viitor) adolescent:
- Vei fi surprins în ofsaid așa că pregătește-te temeinic;
- Construiește întrebări valoroase specifice familiei tale;
- Ascultă dacă vrei să fii ascultat.
Dacă ai parcurs articolul până aici, la cald, cum ar suna una sau două întrebări valoroase ale familiei tale?
