Originea termenului
Marilyn Loden a folosit pentru prima dată termenul ‘plafonul de sticlă’ al carierei în 1978 la o conferință despre discriminarea femeilor atunci când se discuta despre poziții de conducere. Culmea, ea a ținut discursul ad-hoc în locul șefului ei, care pierduse avionul și nu a mai putut să ajungă.
Apropo, un lucru cu care ne putem mândri: România are cel mai mare procent de femei în poziții de conducere. Suntem pe locul 1 în U.E. De acord, încă nu este primăvară, dar este totuși o floare.
Inițial, termenul se referea doar la femei, apoi a început să fie folosit și pentru discriminarea persoanelor de culoare și accesul acestora la pozițiile de top. Aproape întotdeauna, lângă el, apărea și termenul de ‘pay gap’, adică diferența dintre salariul unui bărbat și al unei femei care aveau aceeași poziție într-o corporație.
La începutul anilor ‘90 ‘plafonul de sticlă’ a început să fie folosit fără discriminare (pun intended) cu referire la barierele invizibile care îi blocau pe unii oameni să avanseze în carieră.
'Plafonul de sticlă' apare la orice vârstă
Tot pe la începutul anilor ‘90 mă confruntam și eu, într-un fel, cu un ‘plafon de sticlă’ – să fiu acceptat în grupul de ‘șmecherași’ din cartier. Erau băieții ‘cool’ care stăteau tot timpul pe afară, în grup. Ca un semn distinct de branding, toți purtau niște papuci ordinari din cauciuc care îți făceau niște julituri enervante când îi purtai. Știu, pentru că, normal, insistasem la ai mei să îmi ia și mie o pereche. Voiam să fac parte din gașcă. A trebuit să îi țin pe balcon pentru că mirosul de cauciuc era enervant.
Băieții fumau, jucau fotbal și, din când în când, mai spărgeau cu praștia geamurile de la centrala de apă caldă. Oricum nu aveam apa caldă…sau căldură.
Într-o duminică după-amiaza, cum stăteam noi la umbra unui corcoduș din fața blocului, unul dintre ei m-a pus să dau un ‘test de acceptare’.
Era simplu: trebuia să fac o praștie și să nimeresc în cap una dintre pisicile din fața blocului. Pe cea mai mică dintre ele, cea cu blana alb cu portocaliu.
Plafonul de sticlă versus Valorile Tale
Nu mai știu exact ce gânduri m-au încercat atunci. Știam că trebuia să stric unul dintre papucii din cauciuc pentru corpul praștiei. Mai îmi trebuia însă niște sfoară. Am folosit-o pe cea de la una dintre plantele legate din grădina blocului. În cel mult 10 minute aveam praștia (rudimentară) pregătită.
Când a venit însă momentul să trag în pisoiul acela, ceva s-a întâmplat. Ca să ne înțelegem bine, eu am fost și sunt ‘iubitor de căței’. Cu toate astea, nu voiam să rănesc pisici. I-am zis ‘șmecherașului’ că nu am pietre destul de mici pentru praștia mea. Mi-a arătat corcodușul care ne făcea umbră – ‘ia uite câtă muniție ai, hai, ia o corcodușă verde, că e destul de tare’.
Este o imagine de care îmi aduc foarte bine aminte, pisica alb cu portocaliu uitându-se la mine fără să bănuiască ce se întâmplă, praștia din papucul de cauciuc la mine în mână și remarcile răutăcioase ale ‘șmecherașilor’.
Retrospectiv, îmi dau seama că acceptarea în gașcă nu era cu adevărat plafonul meu de sticlă. Nu era, atât timp cât spargerea lui ar fi presupus să rănesc pisica aceea. Fără să stiu, am ales să îmi susțin una dintre valorile insuflate de părinții mei – să nu rănesc altă ființă. Nu aveam material de ‘șmecheraș’. Nici nu îmi doream cu adevărat să-l am, se pare.
Cum recunoști Plafonul de sticlă în carieră?
Cel mai des întâlnit semn este că nu îți mai place ce faci. Ți se pare că apare tot mai mult plictiseala.
Dar, cel mai simplu, știi că ți-ai construit un plafon de sticlă atunci când persoane mai slab pregătite sau fără experiență (dar cu ENTUZIASM!) primesc promovarea în detrimentul tău.
Și, sincer îți spun, O MERITI! Mai bine spus, o merităm, pentru că și eu am fost în situația aceasta.
Pe moment și mie mi s-a părut nedrept, frustrant sau că nu am avut noroc.
În loc să mă uit că ignorasem complet propria mea pregătire. Mă plafonasem. Toți o știau, mai puțin eu.
A fost nevoie de peste 4 ani, multe cărți, cursuri și greșeli pentru a înțelege fenomenul atât din punct de vedere psihologic, dar și social.
Când îngerii cântă...
Surprinzător, momentul de ‘A-HA’ mi-a venit de la o conferință de marketing digital.
Un influencer spunea povestea reinventarii sale. Avusese succes vorbind despre subiectul X, care era opus clar subiectului Y. Vorbea cu patos, propria-i poveste fiind strâns legată de subiectul X. În timp însă, audiența i-a crescut exponențial, printre aceștia fiind și susținători ai subiectului Y. Influencerul nostru a început să își schimbe postările, pozitionandu-se ușor-ușor din pro-X și anti-Y în pro-X, pro-Y. Adică se adresa tuturor…și nimănui. A început să se ‘îmbete’ cu numărul de followers și îi era frică să nu piardă ce obținuse. A renunțat la însuși faptul care îi adusese acei urmăritori (adică să fie PRO-X).
În cazul meu X-ul era leadership-ul, creșterea și coachingul echipei, al oamenilor și obținerea performanței fără a renunța la ceea ce ne făcea buni. Trecusem înspre Y – rapoarte și politică de companie, lucruri care îmi displăceau, dar pe care (credeam eu) trebuia să le stăpânesc.
Îmi era frică să nu pierd ceea ce obținusem – bani, statut și influență.
Gândește-te puțin – în acest moment al carierei tale – ȚIE ce îți este teamă să pierzi?
(Și ce plafon de sticlă ți-ai construit ca să le ‘apere’?)
Studiază-ți plafonul de sticlă
După 4 ani am înțeles de ce proprietarul a ales atunci să aducă pe cineva din afară care să preia conducerea.
Nu este responsabilitatea altora să îți arate plafonul tău de sticlă.
ESTE RESPONSABILITATEA TA!
Ceilalți au și ei propriile plafoane, propriile lupte de dus. Puțini vor dori sau vor avea capacitatea să te ghideze. Fii atent/ă la semne.
Problema este că, uneori, uităm că plafonul este de sticlă. Nu din oțel, titaniu sau adamantiu.
Așa că, în loc de ‘Ăla sau Aia a fost promovată pentru că [alege tu continuarea] – este din familie / se culcă cu X / este pupincurist / nu are coloană ș.a.m.d.’ uită-te în propria ogradă. Nu realizăm cât de ușor pierdem puterea de a schimba ceva atunci când dăm vina pe factori pe care nu-i putem controla.
Cred cu tărie că fiecare dintre noi avem cel puțin un de plafon de sticlă. La un nivel superficial, eu l-aș numi credință limitativă. Fie că este vorba despre ‘valoarea mea este de X, nu pot cere un salariu mai mare de atât’, despre ‘nu sunt destul de ‘good looking’ să fac asta’ sau ‘nu mă duce pe mine capul să fac X’.
La fel, cred cu tărie că avem toți, doi factori pe care îi putem controla: un papuc din cauciuc și un corcoduș. Fiecare putem face o praștie și avem muniție suficientă pentru a sparge propriul plafon de sticlă.
Probabil faci parte din cei 1%
Iar dacă prin această metaforă modestă ai înțeles că papucul și corcodușul reprezintă strategia, uneltele și mentalitatea pentru a-ți sparge plafonul de sticlă, atunci s-ar putea să te numeri printre cei 1030.
1030 care ce?
Conform unui articol din Ziarul Financiar, ponderea celor cu funcții de conducere în organizațiile din România, este de doar 1.8%. Adică sunt 103.000 middle și top manageri. În condițiile în care media la nivel european este de 5%.
O regulă nescrisă a internetului spune că 90% din totalul utilizatorilor sunt doar consumatori de informații, 9% sunt editori și doar 1% sunt creatori originali. Dacă nu crezi, gândește-te câte like-uri ai dat versus câte postări ai avut care să aibă mai mult de 40 de cuvinte.Regula cred că este valabilă și în ceea ce privește dezvoltarea personală. Fie că vorbim de totalul contabililor din România, al inginerilor sau al managerilor. 90% sunt, în cel mai bun caz consumatori, 9% transmit ce au învățat, însă doar 1% aplică și își creează cu adevărat noi oportunități.
Eu mi-am asumat misiunea de a-i găsi pe cei 1%, adică 1030 de manageri, pe care știu că îi pot ajuta să își facă praștia, să găsească corcodușul și apoi să-și spargă plafonul de sticlă.
Vreau să îi ajut pe managerii care au atins un plafon de sticlă să redevină lideri cu praștie. Să facă următorul pas în cariera în 93 de zile sau mai puțin, fără stres, nervi sau vaselina.
Este pentru prima dată când am îmbinat tot ce am învățat și testat până acum într-un singur program. Include toate cele 5 arii importante – viziune/valori/misiune + recunoașterea plafonului și găsirea Zonei de geniu + Brandul Personal + Tehnici specifice de negociere și vânzare + Implementarea unei rutine sănătoase. La fel de important, include responsabilizare: în mai puțin de 93 de zile vei face următorul pas pentru cariera ta – cel de care îți era frică sau de care nici măcar nu știai.
Următorul pas nu înseamnă automat să îți dai demisia, să schimbi cariera sau să devii freelancer, înseamnă exact acel lucru de care CARIERA TA ARE NEVOIE ACUM.
În acest moment următorul tău pas este să descarci gratuit materialul pe care ți l-am pregătit, ‘23+ de unelte pentru a învinge criza carierei mijlocii’. Este un caiet de lucru pe baza căruia poți începe să lucrezi activ la următorul tău pas în carieră. Este un top al resurselor care pe mine și pe cei cu care am lucrat ne-au ajutat. Simte-te ca la restaurantul favorit: servește-te cu ce dorești. Gratis.
Pentru că primul pas este întotdeauna să recunoști problema, spune-mi, care este Plafonul de sticlă care te blochează în acest moment?
