Săptămâna aceasta am participat la o conferință (de fapt, un workshop) pe o temă de autodezvoltare, de cum să te setezi pentru a nu mai lasă lucrurile neimportante sau credințele limitative să te abată de la scopul tău.
La finalul articolului îți voi da și două puncte pe care le poți aplica imediat pentru a controla mindsetul negativ și dorința de a avea întotdeauna dreptate.
Revenind însă la titlu, acesta mi-a fost inspirat de două doamne lângă care am mai găsit loc.
De ceva timp am ales să nu mai folosesc mașina pentru treburile și întâlnirile pe care le am în București. Deși îmi place să stau în trafic și să ascult audiobook-uri, nu sunt dispus să stau 20-30 de minute, să mă învârt pe străduțe, pentru a găsi un loc unde pot să parchez regulamentar.
Așa că folosesc RATB-ul (mă rog, STB, cum se numește acum). Am timp și să ascult podcast-uri sau cărți și nu mai trebuie să pierd timp căutând loc de parcare.
Apropo, mă bucur că, în sfârșit se va face o segregare a mașinilor care circulă prin oraș, pe baza noxelor. Dacă ai o mașină care nu se încadrează în norme, citește mai jos 😉
Pentru că îmi place să ajung cu cel puțin 20-25 de minute înainte de orice întâlnire sau eveniment, mai trebuie să mă obișnuiesc cu timpul de sosire al autobuzelor (de data asta l-am așteptat pe 196 vreo 25 de minute).
La acest workshop am ajuns cu 2-3 minute după începere.
(Aproape) toate locurile erau ocupate. Am ochit locul în care aș deranja cei mai puțini oameni (trecându-le prin față) și m-am așezat. Cei doi erau soț și soție. Am aflat mai târziu, în cadrul unui exercițiu, că doamna îl “târâse” pe domn la acest atelier.
În dreapta mea erau două doamne pe la 40-45 de ani, îmbrăcate office, mirosind a “Bad Girl”.
Speaker-ul, care face parte din echipa lui Tony Robbins, a intrat în forță pe scenă și ne-a făcut înviorarea: a ridicat toată sala în picioare și ne-a pus să sărim timp de 15 secunde.
Excelent, punem sângele în mișcare și mărim gradul de atenție.
În timp ce săream le aud pe doamne (care nu au sărit și se așezaseră la loc): “Ce naiba, am venit aici ca să ne pună ăsta să sărim?!”
Începe omul să își facă prezentarea despre credințe limitative și despre procesele psihologice din spate, însă doamnele cred că aveau propriul lor workshop.
Se pare că erau colege și șeful/patronul le înscrisese aici.
Se plângeau (una alteia) ba că au stat în trafic o grămadă, ba că vor ajunge târziu acasă, ba că se așteptau să îl vadă pe Tony Robbins…
După ce cam toată lumea din jur le-a rugat/spus să facă liniște, și-au scos telefoanele și au deschis Facebook.
Cam în acel moment, Alan, speaker-ul, întrebase cine, din sala, dorește să spună despre credințele limitative pe care le are.
Prima a fost o tânăra care, de câteva luni, renunțase la job pentru o carieră antreprenorială. A spus că, în unele momente, se simte fără direcție și copleșită.
Atunci Alan a întrebat sala “Cine se simte uneori fără direcție?” – 99% din mâini s-au ridicat. Apoi a întrebat “Cine se simte copleșit uneori?” – iarăși, aproape toată lumea.
Următorul a fost un tip care își dorea să înceapă o carieră de prezentator TV (sau speaker) dar nu era sigur dacă este destul de bun.
Alan a întrebat atunci sala “Câți dintre voi vă gândiți câteodată că nu sunteți destul de buni pentru ceva ce vreți să faceți?” – iarăși, aproape toate mâinile ridicate.
“Vedeți”, le-a spus, “nu sunteți singuri. Cu toții avem momente în care ne pierdem încrederea în noi înșine sau ne simțim copleșiți. Trebuie să ne dăm voie să greșim, ca să putem învăța și mai apoi să progresăm, să devenim buni în ce ne dorim.”
YOU ARE ENOUGH!
Doamnele din dreapta mea nu au ridicat mâna la niciuna dintre întrebări. Se mulțumeau să își confirme una alteia că nu aveau ce să caute acolo și că mai bine se duceau la o cafea.
Și ajungem la un ultimul punct important despre care voiam să îți spun. Lucru pe care, într-un fel sau altul, toată lumea îl ignoră: atunci când ne arătăm nemulțumirea față de ceva, ne raportăm la trecut (pentru că facem o comparație) și uităm să ne uităm către viitor, să punem la lucru conștientul.
După cum știi, sunt un fan al învățăturilor despre conștient și subconștient. Tot timpul sunt pregătit să testez noi exerciții prin care le pot îmbunătăți relația.
Cele două învățături/exerciții pe care ți le-am promis la început au legătură cu această relație.
Trebuie să înțelegi că subconștientul este ca un sclav, pe când conștientul este stăpânul.
Dacă partea conștientă spune “Nu pot să fac lucrul X“, atunci subconștientul se conformează și creează acele gânduri limitative “Nu poți face lucrul X”, “De ce ai vrea să faci lucrul X, este mai bine aici”(în zona de confort), “Se poate întâmplă ceva rău dacă faci lucrul X”, etc.
Iată o întrebare simplă pe care ți-o poți pune pentru a întrerupe aceste gânduri și a aduce atenția în prezent:
“Mă întreb care va fi următorul gând pe care îl voi avea?“
Probabil că tocmai ai testat întrebarea și ai avut un mic “shift” spre prezent. Eu știu sigur că voi începe să folosesc această întrebare.
Al doilea exercițiu este mai avansat și are legătură cu (re)găsirea direcției.
Pe o foaie de hârtie notează-ți viziunea, ce scop mare ți-ai propus, apoi notează cine/ce/cum te poate ajuta să o îndeplinești.
Plus, foarte important, DE CE vrei să faci asta?
Această foaie trebuie revăzută de fiecare dată când se va ivi un obstacol (și se vor ivi multe, cu siguranță).
Ce zici, care este primul gând pe care îl vei avea cu privire la acest articol? Scrie-mi-l 🤗 🙏
Spor!
Andrei V.
P.S.: în următorul articol îți voi vorbi despre una din afacerile pe care le-am început anul trecut și cum poți începe și tu (dacă te pasionează acest model).