O pildă și două exerciții faine

Hello,

Acesta ar fi întregul citat din latină. “A greși este omenesc, a persevera (în a greși) este diabolic”. 

Mi-am dat seama că, în articolele pe care ți le-am scris, am pus mai mult accent pe lucrurile pe care voiam să le înveți, să le testezi sau să le incluzi în experiența ta pentru a deveni mai bun și a avea succes.

Dar nu ți-am spus pe îndelete și despre greșelile pe care le-am făcut.

Așa că, voi începe această serie de 10 articole în care îți voi prezenta în amănunt marile greșeli pe care le-am făcut în carieră, care au fost consecințele și ce am învățat din ele.

Glumesc, nu vor fi 10, deși, la câte greșeli am făcut, aș putea să scriu 100! 

Mai înainte, hai să îți spun, super pe scurt, o povestioară cu tâlc (din folclorul spaniol) pe care am aflat-o de curând. Durează 3 minute, dar îți promit că va merita:

Se spune că un rege puternic și înțelept le-a cerut dascălilor și învățaților din regat să găsească cel mai puternic mesaj care îl poate ajuta în momente de mare nevoie.
Acest mesaj trebuia să fie scurt astfel încât să poată fi scris sub diamantul unui inel. Inelul urma să fie cea mai de preț moștenire a regelui.

Nopți și zile toți învățații și magii s-au sfătuit însă nu au decis care să fie acel mesaj. Dezamăgit, regele își întreba cel mai de încredere supus, un bătrân care îi fusese și învățător, dacă știe un astfel de mesaj puternic.

Bătrânul i-a spus regelui că, pe când era tânăr ucenic, în slujba unui mistic, a aflat un astfel de mesaj. Regele, având încredere în el, i-a încredințat inelul cu diamant.

A două zi, bătrânul se înfățișă în fața regelui oferindu-i inelul cu diamantul sub care se afla inscripționat mesajul. I-a spus regelui să păstreze inelul cu sfințenie și să nu citească mesajul decât atunci când simte că totul este pierdut.

Întâmplarea a făcut ca, peste puțin timp, regatul să fie invadat. Regele a pornit în fruntea armatei să oprească înaintarea inamicilor, însă a fost învins. După luptă, obosit și învins, regele era urmărit de cotropitori.
Se întuneca, așa că regele a decis să se adăpostească în inima unei păduri din apropiere. Calul său de nădejde, care era rănit, s-a prăpădit în momentul în care regele a descălecat pentru a intra în pădure. Singur, rănit, hăituit și adăpostit în scorbura unui copac, regele simțea că totul este pierdut și că nu mai exista nicio speranță, deja auzindu-i pe urmăritori aproape.


Și-a adus atunci aminte de mesajul din el, a scos diamantul, a citit mesajul și atunci a simțit cum i se ridică spiritul, cum parcă ce i se întâmpla nu era cel mai rău lucru.

 Mesajul era: “ȘI ASTA VA TRECE“.

Cum noaptea deja se lăsase, urmăritorii au renunțat, astfel regele a scăpat, s-a întors în regat, unde a reorganizat armata, apoi i-a alungat pe cotropitori.
Organizând apoi o mare petrecere în cinstea victoriei, regele stătea încrezător și fericit în capul mesei.

Bătrânul slujitor care îi scrisese mesajul pe inel se apropie, șoptindu-i regelui să scoată diamantul și să citească mesajul. Regele, uimit, îi spuse că este în siguranță, că regatul este aparat și că supușii sunt fericiți. “Tocmai de aceea” spuse bătrânul, “ȘI ASTA VA TRECE“.

Te las pe tine să reflectezi asupra acestei pilde care mie mi-a plăcut mult și pe care, de fiecare dată când o spun și altora, mă invită încă o dată la o revizuire a mea însumi.

Acum, referitor la greșeli, iată o parte din învățătorii mei :

  • NU AM INVESTIT ÎN MINE (mai devreme)
  • mă mulțumeam doar să am ceva bani deoparte, iar restul să îl cheltuiesc
  • nu am acceptat propuneri care știam că îmi vor aduce oportunități de creștere
  • nu m-am dus la interviuri (nu că aș fi vrut să plec, dar că să învăț lucruri)
  • teama de a testa lucruri și strategii noi. Nu îmi dădeam voie să greșesc, credeam că, dacă voi greși, ceilalți mă vor judeca.
  • preferam riscurile calculate (vezi mai sus)
  • am preferat doar să citesc sau să mă informez, fără a acționa (idem cu teama de a greși)
  • mă îndrăgostisem de zona de confort. Mă amăgeam singur că acela este cel mai “înalt” punct la care pot/merit ajunge.
  • am dus altruismul la extrem (cred), nemaifiind foarte atent la propria persoană. Îmi era teamă să spun ‘NU’, să refuz pe cineva pentru a nu se supăra pe mine.
  • confundam smerenia cu umilința. Aveam impresia că umilința este cel mai rău lucru (pentru că părerea altora despre mine conta mai mult, se pare, decât propria părere).
  • am considerat că ceea ce eu gândeam a fi corect și de bun simț, este valabil și pentru ceilalți. Este tot o formă de a prejudeca, doar că pozitivă.


Iar acestea sunt doar cele despre care mi-am dat seama.

Încă nu pot spune cu siguranță că mi-am învățat lecțiile de pe urma fiecărei greșeli, dar pot spune că am început să o fac.

Nu este ușor, dar cred cu tărie că oricine o poate face dacă își dorește.

Sfatul meu, de fapt, două sfaturi îți dau, indiferent de momentul în care ești în carieră:

  1. Practică recunoștința în fiecare zi, care va da, încet-încet, drumul smereniei.
  2. Investește în tine activ (plătește, participă la cursuri și pune în aplicare).



Dobândirea de noi skill-uri îți deschide căi nebănuite de a ieși din zona de confort.
Vei începe să te documentezi în domeniul respectiv, vei cunoaște oameni care au aceleași interese că și tine, vei descoperi mentori, pe unii vei alege să-i urmezi, iar alții chiar îți vor deveni parteneri de afaceri.


Te pot ajuta, la job, fie să obții o avansare, fie să ai acces la un nou post.

În plus, dacă, după ceva ani ca angajat, îți propui să mergi pe calea antreprenoriatului, aceste skill-uri te vor susține în a-ți alege nișa în care vrei să te desfășori.

Și tot ele te vor susține dacă va fi să dai greș. Mai bine să îți ceri scuze decât să îți pară rău, nu? 

Deci, dacă te găsești vreodată întrebându-te, referitor la o decizie importantă în carieră sau viața ta, “CE-AR FI DACĂ?“, asigura-te că nu se va transforma în “CE-AR FI FOST DACĂ?”.

Nu deveni parte a statisticii conform căreia, cei mai mulți octogenari, când au fost întrebați ce regretă în viață, au recunoscut că regretă lucrurile pe care NU LE-AU FĂCUT, și nu pe cele pe care le-au făcut.

Mi-aș dori tare mult să fi fost cineva care să îmi spună aceste lucruri acum 10-15 ani.

Cel mai probabil este că, la acel moment, nu eram pregătit să iau aceste învățături. La fel cum sunt sigur că și acest articol nu 
va rezona cu mulți.
Dar 
dacă pe tine te ‘atinge’ și îndrepți măcar ‘ o greșeală’, eu consider  și-a atins scopul. 

Ce zici, ți-ai făcut și tu o analiză a greșelilor?

Dacă nu, când ai de gând să îți faci?
O faci, nu?


Lasă-mi aici răspunsul tău.

Cu respect,
Andrei V.