Te salut!
Dacă în ultimul mesaj am discutat despre o tehnică importantă pe care o poți face pentru a îmbunătăți viața și cariera (a ta și a celor din jurul tău), astăzi îți voi vorbi despre o tehnică/mentalitate care va necesita mult exercițiu, multă voință și încredere în tine.
Va lua timp să o faci bine, dar rezultatele sunt extraordinare!
Ți s-a întâmplat vreodată, la job sau în viață, ca un proiect să pice,iar vina să aparțină clar unui coleg, vreunui eveniment sau oricărui alt motiv independent de tine?
Apoi, ți s-a întâmplat să devii frustrat că “dacă nu se întâmplă lucrul X” sau “dacă persoana X nu greșea” proiectul ar fi fost un succes?
Cel mai probabil că ai trecut prin aceste sentimente măcar o dată.
Nici mie nu mi s-a întâmplat…de nșpe mii de ori 🙂
Ba mai mult, când era vina mea, încercăm să îmi explic rațional că, de fapt mai era vina altcuiva sau din cauza vremii, a traficului, a pieței, etc..
Toată lumea vorbește despre asumare, dar când vine momentul ei, asumarea devine amânare (în cel mai bun caz).
Și îmi plăcea mult când mai auzeam ‘Asumarea nu este punctul forte la noi, uită-te la politicieni’…
Am dat însă peste noțiunea de ‘asumare extremă’ (extreme ownership) susținută, printre alții, de o persoană pe care eu o admir foarte mult și care îmi este mentor (digital): Gary V. (varianta scurtă aici https://www.youtube.com/watch?v=isS6y-YHaUw)
‘Wow’, mi-am zis, ‘cum naiba să îmi asum eu ceva, când este clar a cui este vina?!’
Dar, fiind adeptul principiului “FĂ și mai apoi CREZI” mi-am propus să o fac cu orice ocazie. Fiind într-o seară de miercuri, prima ocazie a apărut destul de repede: fiica mea nu reușea să rezolve o problemă din tema la matematică. Mi-am spus că “este vina mea” că nu îi aratasem destul de bine cum se rezolva acel tip de problema.
JUR că în acel moment, am simțit o eliberare de presiune în minte și am fost foarte pregătit să rezolvăm problema împreună (deși cu 20 de minute mai devreme rezolvasem încă una similară).
A fost ca și cum aș fi dezlegat un nod complicat sau ca și cum aș fi ajuns la un fotoliu după o zi de stat în picioare, mă rog, cam atât cu metaforele.
BOOOM, nodul dezlegat, fotoliul după stat în picioare 🙂
Am aplicat-o și atunci când unul dintre colegii pregătiți de mine a ratat o vânzare importantă: “ESTE VINA MEA” că nu am discutat mai mult despre strategia aplicată. Mai trecem prin ea din nou.
Funcționa! Pentru că rezolvam și situațiile care necesitau asta, rezolvam și o parte din frustrarea celuilalt, dar și o mare parte dintr-a mea.
Am citit și cartea de la care a pornit ideea – “Extreme Ownership”. Este scrisă de Jocko Willink, care a fost comandantul unei unități Seal din timpul războiului din Iraq. (Dacă îți plac filmele de acțiune cu ceva morală, atunci îți recomand cartea – câteva detalii poți găsi aici https://www.youtube.com/watch?v=qKwkcWLe_Yc)
În cartea 10X a lui Grant Cardone am citit un alt exemplu de asumare extremă: dacă de Crăciun ești acasă, sărbătorești frumos cu familia sau cu prietenii și apare o defecțiune la stâlpul de electricitate ( până a două zi neexistând echipa să vină să remedieze situația) este VINA TA că nu ai achiziționat o casă într-o zona mai bună.
Nu este ușor, încă mă găsesc în anumite momente din zi căutând vinovatul pentru o anume situație de la job sau de acasă. Trebuie antrenament, dar când iese, este aur curat!
Energia care ar fi fost irosită pe căutarea vinovatului este acum folosită pentru soluții. În plus, mental ajută foarte mult.
Îți recomand să îți propui, măcar pentru o zi, să faci și tu acest exercițiu.
Are doar 2 pași:
Și…EXERSEAZĂ! EXERSEAZĂ! EXERSEAZĂ!
Apropo, dacă nu ai citit pană aici, nu-i bai, este doar vina mea că încă nu te-am convins prin subiectele abordate in articolele mele. Mă voi strădui mai mult și îmi voi îmbunătăți materialele (dar, că să poți face comparație, trebuie să citești :))
Ce spui, îți propui să aplici asumarea extremă? Dă-mi un reply, te rog 🙂
Cu drag,
Andrei V.