Acest mesaj-introspectiv a fost scris în două părți. Prima, imediat ce am luat decizia de a-mi continua cariera pe cont propriu și a doua, chiar după ultima zi ca angajat. Deci dacă pare să se ‘rupă’ pe undeva…să știi de ce 😀
Dacă ești într-un job de mai puțin de 5 ani și iubești 100% ceea ce faci, atunci poți derula până la ultimul paragraf. Dacă nu îl vei șterge, vei putea folosi acest mesaj peste ceva timp când vei simți că dorești o schimbare și vei dori să vezi dacă (parte din ) ceea ce simți atunci a mai simțit și altcineva.
Aș vrea să încep prin a-ți spune clar că, pentru mine, decizia aceasta mi-a adus niște lupte fioroase între subconștientul meu (care era ancorat trainic în zona de confort) și conștientul meu (care dorea să exploreze noi orizonturi).
Am simțit o frică enormă după ce am anunțat hotărârea. “Dacă nu reușesc în ce mi-am propus?” “Dacă nu vei produce îndeajuns pentru nivelul de trăi pe care ți-l dorești?” și o grămadă de astfel de întrebări prin care subconștientul voia să mă aducă pe “calea cea bună”.
Mi-am dat seama că aproape uitasem cum este să fii în afara zonei de confort.
Încă o dată, îmi plăcea job-ul pe care îl aveam, îmi plăcea colectivul (ok, 90% din colectiv – că nu sunt nici eu vreun călugăr 😀) și nu aveam conflicte cu CEO-ul.
Atunci de ce m-am rupt de un job bun?
Am făcut-o pentru că simțeam că vreau și pot mai mult.
Simțeam că mă antrenasem pentru asta și că acum era momentul. Simțeam că este acum sau niciodată.
Nu mă mai regăseam complet în ceea ce făceam la birou, nu mai îmi găseam acea “scânteie” în toate task-urile și discuțiile avute. În plus, îmi place să îmi controlez singur direcția.
Apăruse un cocktail periculos de dorință de schimbare, de provocări noi, pe de o parte, dar și de ‘capcana expertului’, comoditate sau rezultate ‘bunicele’, de cealaltă parte.
Au fost învățături acumulate în ultimii ani în urma cărora mi-am lărgit orizontul și mi-am schimbat mentalitatea.
Dacă îți spui acum “Ce fraier și ăsta! S-a lăsat sedus de tot ce a citit și a renunțat la un job bun! Se va întoarce la a fi angajat într-un an!”, vreau să îți spun două lucruri:
S-ar putea să ai dreptate! Peste 90% din cei care pornesc afaceri, în mai puțin de un an dau greș și renuntă la inițiativă.
Dar mentalitatea, oamenii pe care i-am întâlnit și lucrurile pe care le-am învățat în acești ultimi ani, pentru mine, merită acest risc.
Recunosc că am avut 3 piloni extrem de puternici care m-au ajutat enorm:
familia care m-a susținut (cred că au înțeles că voi face asta oricum)
CEO-ul companiei unde lucram de peste 16 ani – a văzut această schimbare de mentalitate și m-a susținut (probabil că în câteva luni m-ar fi dat afară că să nu mai amân și să mă dedic proiectului 100%)
peste 15000 EUR investiți (în ultimii 2 ani) în cursuri de business, mindset, skill-uri specifice dar și în punerea în practică.
Da, inițial am făcut-o pentru că mă gândeam la independența financiară. Sincer, nu cred că există o adevărată independența financiară, dar am atins ceva MULT MUUUULT mai deosebit – timp pentru fetele mele si timp pentru mine
Și asta este un imbold enorm față de independența financiară.
Care mă face să fac tot ce ține de mine să fac lucrul asta să meargă.
Dacă te aștepți să citești că îmi voi rezerva câteva săptămâni de Netflix binging și World of Warcraft (Vanilla), ei bine nu, te voi dezamăgi. Urmează ultimele module ale primului meu curs online, am de studiat și aplicat pentru următorul proiect pe care îl voi lansa și am de decis în privința cursului pe care îl voi urma în privința afacerii cu produse pe care o am pe Amazon.
Cap-coadă vor fi mai mult de 8 ore pe zi în care voi lucra, dar o voi face în funcție de timpul petrecut cu fiica și soția mea. Și este adevărat, atunci când lucrezi la pasiunea ta, nu simți că muncești!
Am înțeles acum mai bine de ce, în multinaționale, la nivel înalt, șefii cu funcții executive primesc mandate în cadrul aceleiași companii, de 3 sau 5 ani. Tocmai pentru a nu se ancora (prea tare) în zona de confort. Face bine și angajatului, dar și companiei.
Poate că ar trebui să fie o practică în toate companiile și la toate nivelurile. Cred că ar crește întrucâtva nivelul de fericire al angajaților.
Oricum ar fi, eu îți recomand, în orice domeniu ai activa, dacă îți face plăcere, acordă-ți timp să obții “mastery” (adică minim 10000 de ore făcând acel lucru). Ar însemna între 3 și 5 ani, vezi, știu multinaționalele ceva 🙂
Și încă un sfat pe care îl dau tuturor celor care lucrează cu clienții (și mai ales mie însumi): să nu minți!
Și mai ales, să nu te minți pe tine.
Mai bine să îți ceri scuze decât să regreți.
Oricum, dacă vei da greș, nu îi va păsa nimănui (în afară de cei dragi, iar ei te vor iubi oricum, loser sau winner).
Îți mulțumesc pentru că citești,
Andrei V.