Chiar ești! (O știi și tu)

Hello, hello,

Astăzi vom vorbi despre o lecție de viață pe care am început să o aplic destul de târziu, dar care are un impact enorm în ceea ce fac și în felul în care aduc valoare celor din jurul meu.

Poate că în copilărie când ne spuneau părinții sau profesorii “cine se aseamănă se adună” și, mai târziu, “spune-mi ce prieteni ai ca să îți spun cine ești“, ne supăram, nu ne era pe plac sau aveam impresia că nu suntem înțeleși.

Am auzit/citit proverbe foarte asemănătoare din înțelepciunea populară și a altor culturi.
  
Îmi aduc și acum aminte că, pe la 8-9 ani aveam o colecție de masinute, cea mai valoroasă pentru mine fiind un Matchbox primit de la nașul meu. Era o miniatură a unui Ford Mustang, de culoare albastră cu două dungi albe pe capotă și plafon, avea cauciucuri și ușile se deschideau. Mă rog, nu prea mi-o mai amintesc bine 🙂

Cert este că, atunci când ieșeam mai mulți băieți să ne jucăm cu mașinuțele, Fordul era singurul care rămânea în casă.
Eram un grup de vreo 9 băieți din cele două scări de bloc vecine. Jucam fotbal, făceam schimb de surprize sau ne jucam cu mașinuțele. Din grup făceau parte și 3 frați (unul de-o seamă cu mine, iar ceilalți, unul era mai mare cu 2 ani și altul mai mic cu 2 ani). Cel mare și cel mic erau liniștiți și cu rezultate bune la școală, mijlociul era exact pe dos: pus pe ceartă tot timpul, mințea și fura.

Fiind cel mai ‘tare’ în gură din grup, devenise liderul acestuia.
Nu de puține ori, pe terenul de fotbal, când jucam cu alte blocuri, ne luam scatoalce de la băieți mai mari din cauza lui 🙂

Uneori Mama auzea ce se întâmplase afară și ne ruga, pe mine și pe fratele meu,  să îi povestim.
După 3 astfel de întâmplări, la finalul unei discuții (în care ne-a rugat să avem grijă de noi și să nu dăm curs provocărilor prostești) ne-a spus amândurora: “Și nu uitați, cine se aseamănă, se adună. Pe prima puteți să o controlați, pe a doua nu.”

Evident că, și eu și fratele meu, am fost bosumflați, am crezut că era doar un motiv să nu mai ieșim afară. Dar nu a fost așa, a două zi eram “back în business” cu băieții!

După ceva timp, într-o după-amiază ploioasă de duminică, eram 6 din grup, zgribuliți în scara blocului, iar mie mi-a venit geniala idee să îi invit pe toți la noi, pentru a ne juca cu mașinuțele. Fericire mare pe toți, aveam activitate! Mama și Tata ne-au pregătit câte un sandviș cu unt și dulceață, apoi ne-au lăsat în sufragerie să ne jucăm. Am scos mașinuțele, soldațeii de plastic și am făcut  un super scenariu de război.
Când s-a terminat distracția și ceilalți au plecat, fiind rupți de oboseală, nu am strâns jucăriile, ne-a ajutat Mama.

Săptămâna următoare însă, când am vrut să scot ‘bolizii’ din cutie, nu am mai găsit Fordul!
Căutat peste tot, sub canapea, prin alte cutii, sub mobilă…nu era de găsit. Mama spunea că a pus totul în cutie și că nu mai rămăsese nimic după ce a strâns.

Și, ca să revin la subiect, și eu am “găsit” la scurt timp după o mașinuță a unui prieten de joacă pe care am adus-o lângă celelalte pe care le aveam (am adus-o inapoi a doua zi).

Câteva luni mai târziu, văzându-l pe unul dintre cei 3 frați că se juca cu alți copii, am mers să îi salut, însă atenția mi-a fost captată de un Mustang albastru cu două dungi albe. L-am întrebat de unde o are, iar răspunsul a fost “Nu știu, am găsit-o prin casă. Nu-i așa că-i mișto?’

Nu știu dacă Mama s-a gândit atunci că unul dintre băieți s-ar putea să mi-o fi furat, știu doar că mi-a spus că o voi găsi la un moment dat și, până atunci să mă bucur de cele pe care le aveam.

De vreo câțiva ani am aflat și despre afirmația lui Jim Rohn “Ești media celor 5 oameni cu care îți petreci cel mai mult timp”. Susținută de un  studiu făcut de un profesor de la Harvard, pe nume David McClelland, studiu din care rezultase că “persoanele cu care te asociezi îți determină până la 95% din succesul sau insuccesul în viață“.

Probabil că ți s-a întâmplat și ție, să simți că o persoană (o situație sau un job) dragă ție pare să te țină din a avansa, din a ieși din zona de confort. De cele mai multe ori suntem foarte abili în a vedea astfel de cazuri la prieteni sau colegi, dar ne este aproape imposibil să ne facem noi înșine această evaluare.

Pentru că atunci când ești în fotografie, pierzi imaginea de ansamblu.

Ce am făcut eu și a funcționat?

1. am căutat oameni pe care îi admiram în domeniul meu de interes (care sunt acolo unde îmi doresc și eu să ajung) și am început să le urmez sfaturile; 
2. mi-am organizat tot timpul mediul meu de dezvoltare (am adoptat rutine sănătoase de mâncat, exerciții, învățătură, educație, etc);
3. mi-am ales cele 5 persoane pe care le admiram (mentori) cu care să mă înconjor (aici credeam că trebuie să fie doar ‘in person’, dar mi-am dat seama că funcționează foarte bine și urmărirea mentorilor pe canalele de social media, articole, clipuri, prezentări, seminarii, webinarii și cărți);
4. experiența în vânzări m-a ajutat să recunosc comportamente care ar dăuna căii pe care am ales-o (și să mă depărtez de acestea – de ex. petreceam foarte mult timp jucând online);
5. am acționat (am greșit, am corectat, am învățat, dar am continuat).

Așa că te provoc să te gândești: cu cine îți petreci cel mai mult timp? care sunt persoanele pe care le admiri cel mai mult? sunt aceste două grupuri unul și același?

Nu este un exercițiu ușor, dar dacă îl faci cu obiectivitate, te poate ajuta să devii mai bun, astfel putând să îi influențezi înspre bine și pe ceilalți.

Spune-mi într-un reply dacă ai făcut această evaluare și ce concluzii ai tras.

Spor!
Andrei V.